Pe 16 august 1920, în Lădești, județul Vâlcea, s-a născut Virgil Ierunca,
pseudonimul lui Virgil Untaru. A fost critic literar, publicist și poet român, care a trăit în Franța începând cu 1947. A fost căsătorit cu Monica Lovinescu.
A debutat în ziaristică, în 1939, la ziarul Timpul. Din anul 1943 a deținut o rubrică asemănătoare în ziarul Ecoul.
După război, Virgil Ierunca scoate revista Agora împreună cu Ion Caraion, revistă de cultură internațională, care este suprimată deja după primul număr de cenzura comunistă, din cauza unui articol al lui Titus Ștefănescu-Priboi intitulat Echinox, în care dădea ca exemple de platitudine a gândirii pasaje din scrierile lui Stalin.
Virgil Ierunca părăsește țara în 1947, primind o bursă din partea guvernului francez.
Din 1951 și până în 1974 este redactor al emisiunilor în limba română ale Radiodifuziunii franceze.
Colaborează la două emisiuni culturale ale postului de radio „Europa Liberă”: „Actualitatea Culturală Românească” și „Povesta vorbei”.
În denunțarea dictaturii comuniste din România, Ierunca ia parte activă ca secretar de redacție la apariția ziarului Uniunea Română, editat la Paris de generalul Nicolae Rădescu, la care colaborează și Grigore Gafencu.
Într-o serie de publicații din exil, a deținut rubrica intitulată „Antologia rușinii”, în care erau dați la iveală intelectuali din România aserviți slugarnic regimului comunist. Producțiile literare ale lui Virgil Ierunca figurează în mai multe antologii de poezie, printre care cea alcătuită de Vintilă Horia. Pentru activitatea sa democrată și anticomunistă a fost distins cu medalia „Iuliu Maniu”, iar pentru cea literară cu Diploma de Onoare a Academiei Româno-Americane de Artă și Știință în 1987.
S-a ridicat la ceruri la Paris, pe 28 septembrie 2006.
Cea mai importantă lucrare a sa este „Fenomenul Pitești”, o adevărata frescă a nimicniciei comuniste.
sursa : Gabriel Groza
